Sa ne facem singuri dreptate!

Sunt hotarat sa incep sa-mi fac singur dreptate. Pentru ca nu mai suport. M-am saturat de situatia asta pana peste cap si decat sa incep sa numar oi invizibile sau sa spun “Goosfraba”, mai bine ma descarc facand cercuri olimpice…pe masini.

Da, problema mea este cu masinile sau mai bine spus, cu proprietarii masinilor . Bai vere, bai pilotule, Schumacher de Bucuresti, in cei 6 ani acasa n-ai invatat sa-i respecti pe cei din jurul tau? Cum? N-ai loc de parcare? Nici eu n-am casa mea da’ nu ma duc sa iau cu japca un apartament in blocurile ANL.

Domnilor soferi, invatati sa respectati oamenii de langa voi. Daca aveti o problema cu locul de parcare, duceti-va la primarie fratilor, nu va faceti singuri dreptate. Pai unde ajungem daca incepem fiecare sa facem cum ne taie capul? La spital sau la nebuni, acolo ajungem. Nu mai bine incepeti voi sa-i secati la cap pe cei de la primarie cu mailuri, telefoane, demonstratii si orice alt mod de a le atrage atentia? Altfel, problema parcarilor nu se va rezolva niciodata; cat timp voi veti parca pe trotuar primaria va considera problema rezolvata, da-i dracu’ de pietoni, sa faca slalom printre masini, poate mai slabesc putin.

Partea mai aiurea este ca intr-un stat in care legile s-ar respecta iar politia si-ar face treaba, cei care parcheaza pe trotuar ar trebui amendati. Cine stie, poate asta e solutia: politia da amenzi, soferul maraie la primar, primarul face parcari de teama electoratului si problema e rezolvata.

Inteleg ca sunt probleme cu locurile de parcare. Dar NU inteleg de ce masina trebuie sa stea INTEGRAL pe trotuar. Hai ca nu vreti s-o lasati in strada ca nu mai trec celelalte masini pe langa. Dar ce cautati cu ea toata pe trotuar, s-au schimbat regulile, masinile merg pe strada si parcheaza pe trotuar iar pietonii merg…prin aer? Eu zic sa facem un schimb, sa mergeti voi cu masinile pe trotuar si noi pe strazi, sa vedem daca va convine.

Ca om in puterea varstei, problemele astea se rezolva de multe ori cu o strangere din dinti, o injuratura aruncata imbecilului (sau imbecililor) si ocolirea parcarii intemeiata ad-hoc. Ce faci insa cand ai un copil de mana sau in carucior? Sau cand pietonul are o varsta inaintata? Si lista poate continua..

Lipsa asta de bun simt este cronica, vad masini din alte zone decat Bucuresti parcand la fel. Deh, prostia se transmite, e stiut faptul. Ce nu vad insa este politie care sa dea amenzi, primar care sa vina sa vada ce se intampla sau macar sa-si trimita oamenii, soferi care sa ii faca atenti pe ceilalti soferi ca trotuarul este al pietonilor, ca ceea ce tie nu-ti place altuia nu face.

Ca sa vedeti pana unde ajunge oftica mea, va spun ca stau in sectorul 3. Si daca nici sectorul asta nu are locuri de parcare, atunci…Mai mult, am trimis mailuri la primarie, le-am sugerat (eu si multi altii) sa faca parcari etajate. Din pacate, primaria cred ca a inchis capitolul parcari si a deschis capitolul imobiliare fara locuri de parcare. Au venit, au vazut…au plecat. Acum se construiesc blocuri gramada (la propriu) fara locuri de parcare. Daca acum se parcheaza pe trotuar plus langa masinile parcate pe trotuar plus pe sensul opus, inchipuiti-va ce va fi cand se vor muta noii proprietari.

Pana la urma, suntem asa cum vrem sa fim si traim asa cum vrem sa traim. Si pentru ca oamenii in viata reactioneaza doar de placere sau de nevoie, ma vad nevoit sa le exprim nevoia mea, poate asa se vor simti. N-am inceput, inca mai mai gandesc la o metoda care sa nu ma incadreze la distrugere de bunuri si alte articole din lege. Inca mai sper ca nu trebuie sa-mi faci singur dreptate.

P.S.: mai jos aveti o poza cu o tipa care a parcat pe trotuar si care, in inteligenta ei, a reusit sa blocheze intrarea/iesirea dintr-o banca. Mai multi oameni au stat inchisi in banca pentru ca fatuca si-a parcat masina si a plecat la cumparaturi, intorcandu-se peste o ora jumate. Ii sugerez ca data viitoare sa parcheze masina in usa de la Palatul Parlamentului, poate asa raman parlamentarii la munca (desi ii cred in stare sa se arunce pe geam numai sa nu munceasca).

Cum se parcheaza in Bucuresti

Milionul, afacerea si angajatul

Ce ai face daca ai castiga un milion de lei? Ce ti-ai lua sau cum ai folosi acesti bani? Nu pun aceasta intrebare pentru ca am castigat si nu stiu ce sa fac cu ei … din pacate Mi-am adus aminte de o discutie purtata in clasa a noua cand “diriga” ne-a pus aceasta intrebare.

Raspunsurile noastre au fost din cele mai variate de la imi iau casa, avion, masina,  incluzand desigur si celebra expresie “..si de rest imi iau”. Dar, cum a constatat profesoara, nici unul dintre noi nu s-a gandit sa inceapa o afacere. Familia, prietenii, viitorul apropiat erau mai importante decat o afacere.

La fel de adevarat este faptul ca atunci cand s-a pus aceasta intrebare era imediat dupa revolutie. Nu stiu cati oameni aveau vreo idee despre afaceri cu exceptia miilor de boutique-uri si tarabe cu marfuri de la turci, dozatoare de sucuri, bomboane Kent si alte chestii pe care acum nu le-as mai cumpara. Nu exista nici o programa in cadrul scolilor despre crearea, dezvoltarea si administrarea unei afaceri. Toata lumea facea ce credea ca e mai bine. Epoca tunurilor inca nu incepuse, aveam doar acel spirit de anteprenor combinat cu o idee de specula a situatiei.

Iata-ma la 20 de ani de la aceasta intamplare. Nu am devenit patron desi am avut doua tentative. Nu am renuntat definitiv la aceasta idee, poate si pentru ca primele doua incercari mi-au aratat ce greseli am facut si mai ales, am inceput sa ma documentez. Am inceput sa nu mai tratez crearea unei afaceri doar prin prisma banilor pe care ii voi castiga odata. Am inceput sa iau totul cu pasi mici, sa gandesc si regandesc idea, sa ma informez mai serios.

Nu sunt un jucator in echipa. Primele doua esecuri s-au datorat in mare parte din lipsa unei comunicari cu prietenii cu care am pornit afacerea. Faptul ca nu am stabilit lucruri esentiale ca fiecare cu ce se ocupa, in cat timp trebuie facut ceva si alte mici detalii au dus la inchiderea afacerii. Si imi pare rau acum, pentru ca ideile erau bune. Am vazut afaceri cu aceleasi idei pornind cam in acelasi timp cu noi si care s-au dezvoltat enorm.

Ma intreb acum: care ar fi calitatile unui om pentru a deveni patron? Simtul afacerii, deschiderea catre nou, perseverenta, tupeu? Norocul si relatiile au si ele un cuvant de spus? Societatea, politicienii ajuta un viitor patron sa reuseasca? E nevoie de multi bani la inceput sau se poate incepe cu putini dar cu multa munca?

Desigur, fiecare afacere are cerinte proprii in care fiecare din atributele de mai sus sunt sau nu necesare. Este evident totusi ca suma lor poate face o afacere sa reuseasca, la fel cum lipsa unui element ar putea duce afacerea la faliment.

Poate cel mai important aspect este cel legat de mentalitatea viitorului patron.Stiti reclama cu individul acela care tzipa “cine a scris mizeria asta”. Nu-mi place reclama, dar pot sa confirm faptul ca situatii de acest gen se intampla, cand seful (patron sau nu) face ca toate cele pentru ca asa stie el sa se faca inteles. Multi oameni nu pot purta o discutie coerenta cu angajatii fara sa tipe. Este modul lor de a se face intelesi si de a-si impune punctul de vedere.

Acum ceva timp citeam despre multinationale, despre angajatii cu gulere albe scrobite, plini de ei si care sunt un fel de sclavi pe plantatie. Din fericire, nu este asa. Nu stiu cat de plin sunt de mine, dar nu am gulerul scrobit si nici nu muncesc ca un sclav. Poate sunt intr-o pozitie privilegiata sau poate compania unde lucrez imi ofera suficient “spatiu” pentru a nu ma simti ca in cusca. Pana la urma, e tot o problema de perceptie a sefului vis-a-vis de angajati. La mine sefii au inteles ca scaunul lor e cald pentru ca eu si ceilalti facem treaba cum trebuie. Si ca pentru asta trebuie sa ne trateze ca pe oameni, nu ca pe niste sclavi.

De ceva timp ma gandesc daca nu e mai bine sa raman angajat la o firma. Un proverb arab spune: eu sunt emir, tu esti emir…cine duce magarii la targ? Cineva trebuie sa si munceasca, nu putem fi toti patroni. Sau putem?

Copie sau original?

Cat de original mai poti fi astazi pe Internet? Ce idee trebuie sa ai astfel incat sa razbati si sa fi cautat si apreciat printre cele 64 de miliarde de pagini indexate in acest moment ? Este necesar sa fi original sau aplicarea unei idei bune la o piata locala este suficienta?

Originalitatea este ceva ce se gaseste din ce in ce mai greu pe internet. Motivele sunt diverse, incepand de la dorinta de a face bani rapid pana la lipsa de idei. Da, astazi internetul nu mai este doar o cale de a schimba informatia rapid, ci un mod de a face bani. Foarte multi bani. Iar exemplul cel mai clar este Google, site-ul creat acum 11 ani de doi prieteni care a ajuns sa devina cel mai cunoscut si folosit motor de cautare si sa aduca venituri de miliarde de dolari.

Odata cu aparitia browserelor moderne s-a facut trecerea de la modul text la modul vizual. Site-urile de astzi abunda (unele chiar exagereaza) in tehnologie de ultima ora, totul in dorinta de a capta vizitatorul, de a-l face sa revina. Este insa suficient? Sau vizitatorul vrea ceva mai mult decat simpla experienta vizuala, vrea ceva…original?

Sa luam un exemplu concret: Youtube. Fenomenul video a devenit o moda pentru vizitatori si o necesitate pentru publicisti, politicieni, artisti etc. Pana la urma, o imagine face cat o mie de vorbe. Un videoclip de 10 minute urmarit de milioane de vizitatori face cu siguranta mai mult decat orice reclama la televizor. Cei de la Youtube nu s-au multumit doar sa ofere videoclipuri, au pus utilizatorul la treaba, i-au dat posibilitatea sa interactioneze cu ceilalti, sa se afirme, sa fie cineva. Sunt mii de videoclipuri cu indivizi care in viata “reala” s-ar fi pierdut in anonimat dar Youtube i-a facut vedete.

Pana la urma, originalitatea mesajului a triumfat: Broadcast yourself. Adica exprima-te, filmeaza-te si arata tuturor cine esti, ce poti face.

Twitter este noua vedeta in materie de originalitate. A scrie mesaje de 140 de caractere a devenit o noua moda. “Ma duc la munca, n-am nici un chef. Vorbim mai incolo” sau “Un film beton: My life in ruins. De vazut neaparat” sunt mesaje care exprima succint ce vrea sa spuna un om. Twitter este ceea ce a fost SMS pentru telefoanele mobile: mesaje succinte, lapidare, la obiect.

Din idei “nebune”, din experimente, din incercari si rateuri se pot naste idei geniale, originale. Nu este nevoie sa copiem sau, daca tot o facem, macar sa fie intr-un mod original.

Un exemplu este Wikipedia, enciclopedia online. Desi inaintea ei existau si alte enciclopedii online, Wikipedia a venit cu ceva nou: gratuitate si interactiune cu utilizatorul. Acesta poate contribui la informatiile adaugate in cadrul enciclopediei, poate adauga date noi, poate modifica. Chiar daca informatiile nu sunt intotdeauna corecte, site-ul a devenit un punct de reper pentru multi internauti in cautare de informatii.

Web 2.0 este noul val, este noua tendinta a site-urilor web. Interactivitate, implicarea utilizatorilor, continut multimedia care n-ar fi fost posibil acum cativa ani, retele sociale cu milioane de utilizatori, lumi virtuale. Idei geniale, idei noi luate cum altfel decat din viata. Din viata reala, de la oameni de langa noi, din situatii rezolvate, din dorinta de imbunatatire. Idei originale sunt peste tot in jurul nostru, trebuie doar sa fim atenti si sa nu le refuzam doar pentru ca in acel moment credem ca nu au succes.